- într-o dungă
- 1. ( d. clopot, frunză ) on the side.2. v. \într-o dungă ureche .3. v. beat mort.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
într-o dungă
Look at other dictionaries:
dungă — DÚNGĂ, dungi, s.f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâşie, dâră. ♦ Cută, încreţitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului … Dicționar Român
coastă — COÁSTĂ, coaste, s.f. 1. Fiecare dintre oasele perechi lungi, înguste şi arcuite, articulate în spate de coloana vertebrală, iar în faţă de stern, care alcătuiesc toracele animalelor vertebrate. ♢ expr. (E) slab de i poţi număra coastele sau îi… … Dicționar Român
linie — LÍNIE, linii, s.f. 1. Trăsătură simplă şi continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafaţă cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într o mişcare continuă sau de intersecţia a două suprafeţe. 2.… … Dicționar Român
vârstă — VẤRSTĂ1, vấrste, s.f. 1. Timpul scurs de la naşterea unei fiinţe până la un anumit moment din viaţa ei; numărul de ani (şi de luni, de zile) prin care se exprimă acest timp; etate. ♢ Preşedinte de vârstă = preşedinte al unei adunări ales în… … Dicționar Român
muchie — MÚCHIE, muchii, s.f. 1. Linie de intersecţie a două feţe ale unui corp geometric. ♢ loc. adv. Pe muchie = la limită, la extremă. 2. Margine, dungă a unui lucru, a unei suprafeţe. ♢ expr. Bătuţi pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu… … Dicționar Român
drept — DREPT, DREÁPTĂ, (A, B) drepţi, te, adj. (C) adv., (D) drepturi, s.n. (E) prep. a. adj. I. 1. Care merge de la un punct la altul fără ocol, fără abatere. ♢ Linie dreaptă (şi substantivat, f.) = linie care uneşte două puncte din spaţiu pe drumul… … Dicționar Român
cută — CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într un obiect de îmbrăcăminte; încreţitură, fald, creţ, pliu. ♦ Urmă, dungă rămasă pe o ţesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ♦ Încreţitură a scoarţei pământului, formată sub acţiunea… … Dicționar Român
guler — GÚLER, gulere, s.n. 1. Parte a unor obiecte de îmbrăcăminte care acoperă de jur împrejur gâtul sau cu care se termină o haină la gât. ♢ expr. A lua (sau a apuca) (pe cineva) de guler = a) a prinde, a duce etc. (pe cineva) cu forţa; b) a cere… … Dicționar Român
